ONG-urile cer protecție imediată pentru victimele violenței domestice și ale violenței sexuale. Cum au răspuns autoritățile.

O femeie a fost ucisă la sfârșitul săptămânii trecute de fostul soț, undeva în cartierul Rahova din București. Avea 32 de ani și cinci copii, toți minori. Cei cinci copii, cât și mama victimei au fost martori la tragicul eveniment. Femeia avea un ordin de protecție emis de judecător prin care agresorului îi era interzis să se apropie la o distanță de mai puțin de 15 metri de ea. Nu a contat.

Dintr-un reportaj transmis acum câteva zile de Pro Tv aflăm că într-un sat din județul Dâmbovița o femeie trăiește sub teroarea amenințărilor fostului soț care încalcă în mod repetat ordinul de protecție emis de judecător, fără a fi sancționat de poliție sau de instanță.

Nu sunt cazuri izolate. Alte femei și-au găsit sfârșitul tragic în urma unor crime comise de foști sau actuali parteneri de viață împotriva cărora se emiseseră ordine de protecție sau se deschiseseră dosare penale pentru violență. Altele trăiesc zi de zi cu spaima că-și vor găsi sfârșitul la fel de tragic.

România nu excelează la capitolul politicilor de prevenire și sancționare a actelor de violență comise împotriva femeilor și nici la cel al asistenței acordate victimelor. Dar există speranțe că lucrurile se vor îndrepta, încet-încet.

În ultima perioadă Guvernul și-a îndreptat atenția către ceea ce este de făcut pentru a combate violența domestică și violența sexuală, asta după ce în urmă cu trei săptămâni mai multe organizații neguvernamentale din domeniul drepturilor femeilor și cel al serviciilor de asistență pentru victimele violenței în familie au trimis primului ministru Dacian Cioloș și altor șase miniștri din cabinetul său o scrisoare deschisă  pentru a le aminti de restanțele pe care diverse instituții le au în adoptarea unor măsuri eficiente, cum ar fi:

  • Să existe un ordin de protecție DE URGENȚĂ, emis de polițist în 24 de ore de la constatarea faptei de violență în familie. În prezent, ordinul de protecție este emis de judecător, motiv pentru care emiterea lui durează până când victima adună probele necesare la dosar (plângere la poliție, certificat medico-legal, martori). Polițistul ar putea aresta pe loc agresorul sau i-ar putea pune interdicție să se apropie de victimă, ulterior decizia fiind confirmată de un judecător.
  • Agresorii să fie monitorizați, inclusiv prin purtarea unor brățări electronice care să avizeze în caz de încălcare a distanței minime față de victimă. În alte țări, brățările electronice au condus la reducerea semnificativă a crimelor asupra femeilor.
  • Înființarea unor centre integrate pentru victimele violenței sexuale, în unitățile spitalicești, prin care să fie acordate îngrijiri și alte servicii victimelor violului și ale altor tipuri de abuz sexual. Astfel de servicii nu sunt oferite victimelor violenței sexuale, pentru că în România nu avem un cadru legal pentru ele.
  • O relație mai strânsă a autorităților publice cu ONG-urile din domeniu.
  • Finalizarea Programelor de Interes Național, prin care să fie acordate finanțări ONG-urilor care au proiecte în domeniul violenței în familie, violenței sexuale și egalității de șanse între femei și bărbați.

Reacția promptă a venit din partea Ministrului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Dragoș Pîslaru, care a organizat, în data de 4 iulie, o întâlnire cu reprezentante și reprezentanți ai ONG-urile semnatare ale scrisorii deschise, membre în Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, Rețeaua Rupem tăcerea despre violența sexuală și Coaliția pentru Egalitate de Gen. La discuție a participat și secretarul de Stat Valeriu Nicolae, alături de reprezentanți ai Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES).

Într-un ciclu natural de 10 ani, ONG-urile solicită, autoritățile declară, discută și uită, victimele sunt terorizate, femeile omorâte și copii rămân orfani.

La întâlnirea de luni, 4 iulie, Ministrul Dragoș Pîslaru s-a declarat de la început drept un susținător al cauzei și a promis că va lucra în perioada următoare pentru adoptarea măsurilor solicitate. Câteva din ideile care au reieșit în urma discuției între reprezentanții MMFPSPV și ONG-uri:

  • Poliția este în continuare reticentă la ideea adoptării ordinului de protecție de urgență, din motive administrative și tehnice.
  • Primul-ministru Dacian Cioloș și-a exprimat interesul constant și disponibilitatea pentru soluționarea problemei: cum protejăm viața victimelor.
  • Brățările electronice împreună cu întreg sistemul de monitorizare pot fi achiziționate printr-un proiect strategic finanțat din fonduri europene, dar este necesară disponibilitatea MAI de a se implica.
  • Centrele integrate pentru victimele violenței sexuale, din spitalele de urgență, urmează să fie înființate numai după ce va avea loc o modificare a legislației, în acord cu Convenția de la Istanbul. Aceasta presupune adoptarea unui pachet de amendamente la Legea 217, Legea 202 și Codul Penal. Adică un proces legislativ dificil, ce va dura cel puțin 2 ani.
  • Programele de Interes Național în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați și violenței în familie, aflate în acest moment în stadiul de revizuire, urmează să primească o formă finală în perioada următoare, după consultările cu ONG-urile din domeniul egalității de șanse și cu furnizori de servicii pentru victimele violenței în familie.

În tot acest timp, numărătoarea cazurilor de violență împotriva femeilor continuă.

Un lucru este cert, nu se pot găsi soluții fără participarea instituțiilor locale și centrale ale statului. Starea disperată a victimelor nu poate fi corectată fără o reformă legislativă și instituțională în domeniu. NE TREBUIE LEGI ȘI PROCEDURI.

Concluziile întâlnirii din 4 iulie au fost pozitive. Acum, din nou, așteptăm și sperăm ca actualul Guvern să implementeze de urgență inițiativele strategice pe care le-a asumat la începutul anului.