Centre integrate de urgență pentru victimele violenței sexuale

„În România, 28,5% din femei (circa 3 milioane) sunt victime ale violenței fizice și/sau sexuale pe parcursul vieții, iar 6% din femei (aproximativ 600.000) sunt victime ale violenței sexuale , ceea ce face să fie o problemă de sănătate publică națională, ce necesită acţiuni urgente. Mai mult, violența sexuală rămâne una din cele mai puțin raportate și condamnate infracțiuni […].

În România, serviciile sociale adresate victimelor violenței domestice și sexuale sunt profund subdezvoltate, mult sub media europeană: nu există în prezent o linie telefonică națională (helpline) adresată victimelor violenței sexuale și lipsesc 71% din adăposturile pentru femei necesare (standardul european este de un adăpost la 10.000 locuitori ). De asemenea, în România nu există un centru de primiri urgență adresat victimelor violenței sexuale sau unități specializate în cadrul spitalelor de urgență. Mai mult, conform Legii nr. 217/2003 privind combaterea violenței în familie, accesul în adăposturile pentru femei se adresează victimelor violenței în familie. Prin urmare, victimele violenței sexuale nu pot fi adăpostite în regim de urgență în astfel de centre decât dacă abuzul s-a săvârșit în cadrul familiei. […]

Pentru a oferi un un răspuns imediat, coordonat și integrat victimelor violenței sexuale este nevoie de înființarea unor centre de primiri urgență în caz de viol și violență sexuală (preferabil în cadrul unităților de primiri urgență), care să ofere: asistență medicală de urgență, asistență medico-legală, inclusiv colectarea imediată a probelor, consiliere psiholigică, contactarea poliției, informarea victimei și referirea acesteia spre alte servicii pe termen mediu/lung.”

Accesați propunerea Rețelei Rupem tăcerea despre violența sexuală de crearea a centrelor la Propunere centre integrate urgenta_Rupem tacerea